Muzeul Olteniei Craiova Sectia Arheologie si Istorie

Muzee din Craiova

Prezentare generala Muzeul Olteniei

Oltenia reprezinta una dintre zonele cele mai importante ale Romaniei, jucand un rol deosebit in istoria nationala din punct de vedere cultural, economic si politic.
Muzeul a luat fiinta in anul 1915, sub denumirea de Muzeul de Etnografie si Antichitati al Olteniei, prin stradania si indrumarea ilustrului profesor de istorie de la Liceul "Carol I" - Stefan Ciuceanu.

Obiectivele prioritare au fost cercetarea arheologica si etnografica in intreaga zona a Olteniei, pentru a reda cele mai semnificative aspecte din istoria straveche si veche a acestor meleaguri.
Colectiile se imbogatesc incepand cu anul 1911, ca urmare a sapaturilor arheologice de la Cotofenii din Dos, Terpezita, Plenita, Verbicioara, Piscul Cornisorului, Craiova, Salcuta (Dolj), prin donatii si prin descoperirile intamplatoare efectuate de elevii Scolii Normale si ai Colegiului "Carol I" din Craiova.

In anul 1928, se infiinteaza o sectie arheologica - subventionata de Prefectura, in al carei local functiona si muzeul - condusa de arheologul si cercetatorul C.S. Nicolaescu Plopsor. Acesta descopera asezarea romana de la Caraula si Castrul de la Cioroiul Nou, apoi pe cele de la Racari, Desa, Bistret, Dobridor, Plenita si asezarea dacica de la Galiciuica (Dolj). Incepand cu 1929, se intreprind sapaturi la Polovragi si la Baia de Fier (Gorj).

In perioada 1929-1932, faima Muzeului Olteniei a depasit hotarele tarii, fiind solicitat un schimb de experienta si de publicatii cu Franta, Polonia, Spania, s.a.
Sapaturile arheologice de la Ostrovul Corbului (Mehedinti), efectuate de specialistii muzeului, au atras in tara cercetatori si savanti de renume din peste 30 de tari, Oltenia fiind considerata un element de baza pentru preistoria si istoria unei mari zone din sud-estul Europei.
In 1934, la Craiova s-a organizat cel de-al doilea Congres de Arheologie si Numismatica.

In 1949, Muzeul Olteniei a preluat si colectiile Fundatiei "Alexandru si Aristia Aman", constand din Pinacoteca, antichitati si obiecte personale. In 1954, Pinacoteca - imbogatita cu noi colectii - se transforma intr-un muzeu separat: Muzeul de Arta din Craiova.

La ora actuala, Sectia de Arheologie si Istorie a Muzeului Oltenie detine peste 20 de colectii concretizate in aproximativ 160 - 170.000 de piese, cuprinzand numismatica si medalistica, documente, ceramica, arme, podoabe, manuscrise, carte romaneasca veche si straina, fotografii, obiecte memoriale, presa si fonduri constituite ale unor personalitati culturale, istorice si politice.

PREISTORIE SI ANTICHITATE

Ca vestigii arheologice semnificative apartinand perioadei preistorice de pe teritoriul Olteniei mentionam pe cele de la Bugiulesti (aproximativ 2 milioane de ani) pentru paleolitic si cele identificate in cadrul culturilor Carcea, Gura baciului, Dudesti-Vinca, Salcuta si Vadastra pentru neolitic.

Daca in zorii istoriei oamenii nu aveau decat simtul utilului, manifestat prin instrumentele prelucrate din piatra si os, odata cu apartitia ceramicii constatam un inceput al manifestarilor artistice, concretizat in modul de decorare a vaselor. Trebuie mentionat ca atat in neolitic, cat si in celelalte epoci istorice, simtul artistic s-a imbinat permanent cu modul exterior de manifestare al credintelor religioase.

Neoliticul timpuriu (5500-4000 i.e.n.) in Oltenia este reprezentat prin ceramica de tip Carcea - Gura Baciului. Rafinamentul artistic al acestor culturi se remarca in ceramica policroma descoperita la Carcea si care este corespunzatoare culturilor Sesklo si Dimini din sudul Peninsulei Balcanice. Din aceasta perioada sunt vizibile motive antropomorfe si zoomorfe (idolii din cadrul culturii Carcea - Gura Baciului).

O evolutie artistica se constata in perioada urmatoare, adica in neoliticul mijlociu (4000 - 32000 i.e.n.), reliefata in cultura Vinca - Dudesti, cand idolii si vasele sunt mai rafinat lucrate.
La sud de Carpati, pe fondul local Vinca - Dudesti, a luat nastere o cultura originala, numita de specialisti cultura Vadastra, care reprezinta un apogeu al geniului plastic neolitic. In acest sens trebuie remarcata fructiera, a carei suprafata este decorata in totalitate.

Pe intreg teritoriul tarii noastre au avut loc in perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului prefaceri esentiale in viata comunitatilor primitive, observabile in plan artistic printr-un regres temporar. Ilustrativa in acest sens este comparatia intre ceramica acestei epoci si cea a epocii precedente.
Gustul pentru frumos se regaseste in epoca bronzului (circa 2500-1200 i.e.n.) prin creatiile artistice ale purtatorilor culturii Garla Mare, cultura care reprezinta varful civilizatiei bronzului in Oltenia (vasul cu protoma zoomorfa).

Epoca metalelor este reprezentata in Oltenia de civilizatia dacilor care, sub influenta culturii greco-romane, ajunge la un anumit grad de originalitate in timpul lui Burebista si, mai tarziu, in timpul lui Decebal. In acest sens este reprezentativ tezaurul descoperit la Craiova.

Arta provinciala romana din Dacia s-a dezvoltat sub influenta curentului italic, a stilurilor din provinciile sud-dunarene si apusene, balcanice si orientale. Imbinarea acestor elemente artistice si stilistice atat de variate au dat o nota de specificitate si interes. Ceramica de tip "terra sigillata", statuetele romane din marmura si bronz, reliefurile de cult, alaturi de placile votive si stelele funerare constituie numai cateva repere ale nivelului artistic al epocii romane din Dacia (reliefurile de cult mithraic si monumentele descoperite la Slaveni, Romula, Cioroiu Nou si Drobeta).

Retragerea aureliana nu a adus cu sine si disparitia gustului artistic din regiunile nord-dunarene, cu toate ca manifestarile artistice sunt sarace. Persistenta imperiului romano-bizantin la nordul Dunarii a condus la patrunderea si raspandirea in Oltenia a artei si religiei crestine; cea mai ilustrativa piesa in acest sens este opaitul crestin.

Toate aceste elemente au constituit fondul cultural de baza din care ulterior va evolua civilizatia straromaneasca si romaneasca de mai tarziu.

DIN ISTORIA SI ARTA MEDIEVALA A OLTENIEI

Muzeul Olteniei este unul dintre cele mai dotate muzee din Romania in privinta artei medievale romanesti, cu reverberatii pana la inceputul secolului al XIX-lea.

Astfel, putem sesiza evolutia ceramicii romanesti - ulcioare smaltuite de traditie bizantina, diverse vase cu motive vegetale, motive lineare, motivul pasarii, motive zoomorfe de tip oriental sau motivul palmetei.

In lumea romaneasca, cele mai numeroase si reprezentative obiecte din metal de factura artistica sunt podoabele. Pentru secolul al IV-lea remarcam valoarea deosebita a celor doua inele sigilare domnesti din aur, a bratarilor torsionate - tot din aur, care imbina traditia locala cu influentele artei italiene - din tezaurul de la Dudasul Schelei (Mehedinti).

De asemenea, sunt expusi un mare numar de cercei, nasturi, paftale de diferite tipuri, confectionati din bronz si argint, uneori aurit. Ca tehnica si stil se incadreaza in vechea familie a bijuteriilor bizantine.
In cadrul expozitiei permanente, se poate urmari evolutia de-a lungul timpului a cerceilor in forma de rozeta, a smaltului colorat, a tehnicii "niello" cu o bogata paleta de forme, rezultat al unor cercetari sau achizitii (descoperiri de la Bucovatul Vechi, Dolj, Craiova, Desa, Verbita, Amarasti, Sotanga etc.). Citam mai ales cerceii de tampla cu pandelocuri si lantisoare, descoperiti la Craiova si Sotanga; adaugam aici bolurile de argint de la Verbita si Afumati - Dolj, cu savante motive florale si geometrice, ce amintesc de maiestria mesterilor orientali.

Din bogatul fond de manuscrise mentionam: Tetravangheliarul. (sec. XII-XIII) in limba greaca, scris pe pergament si care a apartinut Manastirii Tismana (a servit probabil ca model Cuviosului Nicodim de la Tismana, organizatorul vietii monahale romanesti), pergamentul cu un document emis de Constantin Voda Brancoveanu (1698) si splendidele miniaturi ale pomelnicelor redactate de ultimul cronicar roman - Dionisie Ecleziastul.

Prezentarea nu ar fi completa fara amintirea medalionului fresca (sec. XVIII) ce-l reprezinta pe Sf. Mare Mucenic Dumitru, patronul spiritual al Craiovei, care provine din catedrala cu acelasi nume, usile imparatesti de la bisericile Sf. Dumitru - Ploiesti si Sf. Dumitru - Apele Vii, sculpturile in lemn de la usile fostului schit din Enosesti - Olt si, nu in ultimul rand, capodoperele de la biserica demolata Sf. Ioan Sebastian din Craiova (sase fresce).

Dintre paftale citam pe cele cu stema familiei cantacuzinilor - vulturul bicefal bizantin, ce sugereaza descendenta imperiala a acestora, paftalele mitropolitului Balacescu etc.

ISTORIE, ARTA SI CULTURA IN EPOCA MODERNA

Revolutia de la 1821, unul dintre marile evenimente de debut ale istoriei moderne romanesti, a incorporat si contributia majora a provinciei Oltenia.
Momentul este ilustrat prin intermediul imaginii tabloului lui Theodor Aman reprezentandu-l pe Domnul Tudor, replica steagului revolutiei, facsimilul proclamatiei de la Pades, arme ale pandurilor - intre care se remarca sabia cu monograma a haiducului Iancu Jianu, lada de bani si piese de mobilier din Casa Glogoveanu, unde a ucenicit conducatorul revolutiei, piese originale care sugereaza o imagine cat mai complexa a tumultoaselor evenimente din anul 1821.

Prin tipografia de la Ramnicu Valcea si prin tipografiile care apar la inceputul secolului al XIX-lea la Craiova, Oltenia se impune ca unul dintre centrele culturale de prima marime ale Tarii Romanesti. Scoala Centrala din Craiova, fondata in 1826, in cadrul careia au activat intelectuali de frunte din toate provinciile Daciei istorice, promoveaza ideile nationale si sociale care vor asigura Olteniei unul dintre rolurile de frunte in timpul revolutiei de la 1848.

Macheta Scolii Centrale, cea mai impunatoare constructie a orasului la acea vreme, in care si-a avut primul sediu Guvernul Revolutionar Provizoriu, portretele lui Petrache si Costache Romanescu - secretar al Guvernului Provizoriu, litografia generalului Gheorghe Magheru, piese de mobilier si obiecte personale ale revolutionarilor craioveni intregesc efervescenta revolutionara a anului 1848.

Continuarea fireasca a prezentarii programelor nationale pasoptiste - Sala Unirii Principatelor, marcheaza momentele si personalitatile principale ale fauririi Romaniei moderne. Pot fi admirate tablourile unionistilor craioveni Gheorghe Chitu, Eugeniu Carada, Alexandru Aman, Elefterie Cornetti, numere ale ziarului unionist "Vocea Oltului", steagul Districtului Dolj de la 1860, programe originale ale manifestatiilor organizate de Teatrul National din Craiova, piese de mobilier si obiecte decorative apartinand unionistilor craioveni.

Participarea Olteniei la cucerirea independentei este ilustrata de materiale care evidentiaza concentrarea armatei romane in dreapta Oltului, stabilirea Comandamentului general al armatei la Poiana Mare, prezenta domnitorului in casele boierilor Glogoveni, macheta podului de pontoane de la Silistioara, arme, decoratii, brevete, fotografii, trusa medicului craiovean Racowski, trusa de birou a generalului Alexandru Cernat - comandantul armatei de operatii, documente privind contributia populatiei la sustinerea razboiului. Un loc aparte il ocupa macheta monumentului Independentei ridicat la Craiova in 1912, monument realizat de sculptorul D. Pavelescu-Dimo.

Expozitia releva prezenta in Oltenia a numerosi intelectuali ardeleni, solidaritatea opiniei publice locale cu lupta de eliberare nationala a fratilor de peste munti, elemente care au pregatit intrarea Romaniei in primul razboi mondial. Fotografii, harti, corespondenta, articole din presa, brevete, decoratii sunt marturii care demonstreaza participarea unitatilor militare din Oltenia la luptele eroice pentru eliberarea Transilvaniei si desavarsirea unirii, marcand rolul si locul luptelor de la Jiu, de pe valea Oltului, de la Cerna si Robanesti, cat si prezenta eroilor olteni in batalia de la Marasesti - Oituz din vara anului 1917 si pana la eliberarea intregului teritoriu al Transilvaniei si infrangerea Ungariei.

Prezentarea se incheie cu momentul de apogeu al formarii statului unitar roman, prin unirea cu Romania a teritoriilor romanesti aflate sub dominatie straina.