Craiova in Secolul al XIX-lea

Istoria orasului Craiova

In primele doua decenii ale secolului al XIX-lea, Craiova se bucura de inflorire economica si urbanist-edilitara; un numar tot mai insemnat de locuitori se ocupa cu mestesugurile, comertul si serviciile publice. Comparativ cu celelalte mari centre urbane, Craiova se situeaza ca un nod comercial, administrativ si cultural de prim rang.

Redresarea orasului dupa dezastrele de la inceputul secolului a venit in deceniul al patrulea, cand dupa pacea de la Adrianopol ( 1829 si dupa razboiul ruso-turc dintre anii 1828-1829 ) au aparut posibilitati pentru mai multi ani de liniste in tarile romane.

In timpul revolutiei de la 1821 Craiova devine baza militara pentru pandurii condusi de Tudor Vladimirescu, fost sluger pe mosia boierului craiovean Glogoveanu.

In timpul ocupatiei tariste (1828 - 1834), Craiova cunoaste cresteri economice importante. Existau in 1832 un numar de 595 de pravalii, din care "197 de lemn si 398 de zid". Orasul se mentine ca centru comercial al Olteniei; exporta in Austria si Turcia cereale, piei, ceara, animale, seu si cervis. In 1846 la Craiova s-a infiintat prima societate romaneasca pe actiuni pentru transportul cerealelor cu vaporul pe Dunare, la Braila.

In jurul anului 1848 populatia Craiovei numara circa 20.000 de locuitori.

Intelectualitatea Craiovei s-a situat ferm in primele randuri ale innoirilor, atat in viata urbei, cat si a tarii. Un rol deosebit de important in pregatirea si desfasurarea Revolutiei de la 1848 avea sa-l aiba corpul profesoral de la Scoala Centrala din Craiova, in frunte cu Ioan Maiorescu.

Dintre revolutionarii care aveau sa detina un rol marcant in desfasurarea evenimentelor revolutionare la Craiova se impun Gheorghe Magheru si Costache Romanescu care au intrat dupa 1845 in randurile societatii secrete cu caracter politic "Fratia".

Nu intamplator orasul Craiova a fost ales drept loc de intrunire a guvernului provizoriu si prima capitala a revolutionarilor pasoptisti inainte ca acestia sa ajunga la Bucuresti. Se confirma astfel faptul ca orasul prezenta o deosebita importanta in mersul revolutiei pasoptiste, ca trecerea Craiovei de partea noilor prefaceri asigura revolutiei o baza puternica in intreaga Oltenie.

Populatia Craiovei s-a ridicat la jumatatea lui septembrie pentru a-si declara sprijinul fata de revolutia lovita de armatele straine. La 30 noiembrie 1848, in ajunul intrarii in Craiova a primei divizii otomane, evaluata la 10000 de ostasi si comandata de Hussein-Pasa, sute de sateni din jurul Craiovei si locuitori ai orasului, inarmati cu pusti, sulite, topoare si coase, au intampinat trupele straine, netinand seama de superioritatea numerica covarsitoare a acestora.

Dupa retragerea trupelor tariste din Oltenia, in mai 1854, starea de spirit revolutionara a maselor a sporit. In lunile februarie - martie 1855 avea loc la Craiova o puternica revolta, socotita de istorici momentul de varf al raporturilor de incordare ce au existat intre poporul roman si ocupantii sai din anii 1854 - 1856.

Una dintre marile familii boieresti din Craiova - familia Bibescu - a dat Tarii Romanesti pe ultimii sai doi domnitori: fratii Gheorghe Dimitrie Bibescu (1842-1848) si Barbu Dimitrie Știrbei (1849-1856). Uniunea vamala a Țarii Romanesti si a Moldovei (1848) - un prim pas pe calea unirii definitive a celor doua tari romanesti - preocuparile pentru intarirea capacitatii militare de aparare a tarii etc., toate aceste fapte dovedesc receptivitatea celor doi domnitori la unele imperative ale vremii. Atunci cand a fost vorba insa de o noua organizare sociala, conceputa la 1848 si apoi in anii 1857-1859, ei s-au opus.

In primavara anului 1857 s-a constituit la Craiova, Comitetul Unionist, in randul caruia se remarcau fostii luptatori de la 1848: Petrache Cernatescu, Emanoil Chinezu, Gheorghe Chitu, s. a.

La 9 octombrie 1857 Adunarea Ad-hoc a Tarii Romanesti a votat in unanimitate pentru Unirea Principatelor. A doua zi, seara, peste 5-6000 de oameni din toate clasele societatii se adunasera la flacara tortelor si ovationau. Participand la aceasta istorica manifestatie, pictorul Theodor Aman avea s-o imortalizeze in celebrul sau tablou.

In preajma Unirii, Craiova numara circa 25 000 de locuitori, situandu-se din acest punct de vedere imediat dupa capitala Tarii Romanesti, Bucurestiul.

Inca de la inceputul pregatirilor pentru intrarea in Razboiul de independenta (1877 - 1878), cand trupele romanesti au fost concentrate la Dunare, au participat si unitati din Craiova.

Craiova se afla in centrul unei zone direct afectate de razboiul antiotoman. Era, prin pozitia sa, un centru important, unde se luasera masurile necesare sprijinirii desfasurarii viitoarelor operatii militare, Craiova fiind atunci ca si astazi sediul Armatei I romane.

[sursa: wikipedia.com, primariacraiova.ro]